Pentru scrierea rezumatului, este necesară parcurgerea a două etape:
- SCRIEREA unei ciorne
- REVIZUIREA
SCRIEREA unei ciorne
Prima recomandare pe care ar da-o un expert, înainte de a începe, este: „Dă deoparte textul și încearcă să scrii rezumatul, folosind propriile notițe„.
Începeți rezumatul cu un paragraf de identificare a lucrării. Precizați clar informații de context, despre textul pe care îl rezumați: titlu, autor și subiectul principal.
Pentru această primă parte a rezumatului, se poate folosi un șablon tipic.
Articolul/Cartea „(Titlul articolului/cărții)” scris/scrisă de (numele autorilor) a apărut/a fost publicat(ă) în anul (anul).
Cartea „Harry Potter și piatra filozofală” scrisă de J. K. Rowling a fost publicată pentru prima dată în anul 1997.
„(Titlul articolului/cărții)” scris/scrisă de (numele autorilor) este (informații și comentarii asupra articolului/cărții).
„Harry Potter și piatra filozofală” scrisă de J. K. Rowling este prima nuvelă din seria Harry Potter, una dintre cele mai cerute cărți în rândul tinerilor cititori.
Articolul/cartea/piesa aparținând lui (numele autorilor), cu titlul „(Titlul materialului scris)”, este (considerații asupra materialului scris)
Piesa „Romeo și Julieta” a lui William Shakespeare este o celebră tragedie și cea mai frumoasă poveste de dragoste care s-a istorisit vreodată.
Dacă realizați rezumatul unui text din domeniul public sau dintr-o sursă fără drept de autor, este obligatoriu să menționați sursa acestuia.
Folosiți vorbirea indirectă când prezentați ideile textului. Este bine ca verbele să fie la timpul prezent şi la impersonal.
a afirma, a susține, a explica, a relata, a ilustra, a remarca
Încercați să formulați fraze simple. Apoi legați-le între ele prin cuvinte sau expresii scurte, care să pună în evidență legăturile logice dintre idei.
de aceea, datorită, din cauză că, totuși, deși, pe de altă parte
Scrieți folosind un „limbaj de rezumare„. Prezentați materialul într-o manieră neutră. Cititorii sau ascultătorii rezumatului trebuie să nu uite că materialul original nu vă aparține. Puteți folosi chiar expresii care să amintească acest lucru: faptul că sunteți autorul rezumatului și nu al materialului prezentat.
Șabloane potrivite pentru rezumatele unor articole sau lucrări de ficțiune:
(Numele autorului) propune (ideea principală)
Potrivit lui (numele autorului), (ideea principală)
Articolul lui (numele autorului), pe tema (tema), tratează (ideea principală)
(Numele autorului), in lucrarea sa, susține că (ideea principală)
Conform „(Titlul articolului)”, (ideea principală) are impact major asupra (tema)
În cadrul rezumatului, folosiți „expresii cheie” pentru a indica gradul de importanță a ideilor pe care le-ati extras din textul original.
Unele cuvinte sau expresii pot indica o importanță majoră:
este important de reținut că…, esențial este că…, în concluzie…, etc.
Alte expresii indică idei cu mai puțin impact:
de exemplu, nu prea, imposibil, etc
În această etapă, este de asemenea esențial de a structura rezumatul: organizați-l în părți bine definite (numite secțiuni sau paragrafe).
Prima variantă a rezumatului (ciorna) trebuie să fie o trecere în revistă completă a textului original. Evitați să includeți în ciornă exemple, anecdote sau informații redundante din text. Folosiți expresii corelatoare de idei care pun în evidență corelarea ideilor din textul original, de tipul: clasificare, ordine cronologică, cauzalitate, analogie, contrast.
Încheiați rezumatul cu o concluzie, într-o frază de final. Încheierea trebuie să reflecte estența articolului/cărții/textului, din punctul de vedere al autorului.
În lucrările științifice şi de de non-ficțiune, nu includeți propriile opinii.
REVIZUIREA
O primă variantă a rezumatului necesită întotdeauna îmbunătățiri, revizuirea rezumatului este o etapă esențială.
Reparcurgeţi textul original pentru a fi siguri că rezumatul reflectă corect ideile autorului. Rezumatul trebuie să redea ideile din textul original, folosind cuvintele proprii, în mod coeret şi logic.
Este de asemenea important să fixaţi lungimea rezumatului: acesta trebuie să fie mai scurt decât textul original, cu observaţia că lungimea sa trebuie să corespundă scopului pentru care el este întocmit.
Dacă scopul rezumatului este prezenta conținutul textului original, el poate fi foarte scurt, mai puțin de 1% din original. Acesta este cazul rezumatelor descriptive ale cărților, pieselor de teatru, filmelor etc.
La cealaltă extremă sunt rezumatele exhaustive, care furnizează toate informațiile necesare astfel încât cititorul/ascultătorul nu mai are nevoie să citească textul original.
Pentru lucrări științifice şi de non-ficțiune, sau scrieri literare scurte, rezumatul poate fi dimensionat la o treime din lungimea textului original.
Revizuirea finală a rezultatului rezumării ar trebui să includă următoarele două etape.
Mai întâi, verificați dacă s-au respectat „cele 10 porunci” ale rezumării:
Au fost incluse ideile principale ale textului original.
Secțiunile sunt organizate logic în cadrul rezumatului.
Scrierea este obiectivă și exprimarea este impersonală.
A fost evitată redundanța, ca și repetarea.
A fost adaptată lungimea rezumatului.
Au fost respectate regulile de parafrazare și citare.
Nu au fost reproduse identic fragmente din textul original.
Nu s-au inclus opinii sau idei proprii în rezumat.
Nu s-au adus critici textului original.
Nu a fost „rescris” întregul text original.
Apoi, verificați rezumatul și urmăriți dacă:
- înțelesul este același în rezumat, ca și în textul original
- ideile textului au fost exprimate în cuvintele proprii
- rezumatul este mai scurt decât textul original
- sursele de informații folosite la rezumat sunt clar menționate.
PARAFRAZĂRILE și CITĂRILE
Parafraza este o explicație mai amplă, în termeni personali, a unui fragment de text. Ea poate însemna exprimarea aceloraşi idei, dar cu alte cuvinte decât cele ale autorului. Se poate parafraza o expresie, un grup de fraze, sau chiar o scurtă poveste, cum ar fi un basm sau o fabulă.
Parafrazarea are elemente comune cu rezumarea: în ambele cazuri se folosesc propriile cuvinte pentru a exprima, a descrie, sau a explica ideile autorului.
Parafrazarea poate fi utilă la alcătuirea unui rezumat. Parafrazarea presupune:
- citirea cu atenție a fragmentului care va fi parafrazat
- sublinierea cuvintelor specifice subiectului pentru a le găsi înlocuitori
- redarea în mod propriu a informației din de grupuri de cuvinte
- formularea liberă a ideilor textului, din memorie.
Mai jos se găsește un exemplu de parafrazare a unui fabulei a lui Esop, un scriitor antic grec, considerat „părintele fabulei”.
Fabula „Vântul și Soarele” de Esop
Vântul şi Soarele se certau pe motiv că fiecare este mai puternic decât celălalt.
Zărind un călător pe un drum, Soarele îi spuse Vântului: «Cred că am găsit un mijloc prin care să vedem care dintre noi are dreptate. Primul care izbuteşte să-i scoată mantia călătorului va fi considerat cel mai puternic. Începe tu!»
Soarele se dădu în spatele unui nor, iar Vântul începu să sufle cât putu de tare asupra călătorului. Însă, cu cât Vântul suflă mai tare către om, cu atât mai strâns îşi ţinu acesta mantia în jurul trupului. În cele din urmă, cuprins de disperare, vântul renunţă.
Apoi, Soarele ieşi dintre nori şi-şi trimise din plin razele peste călător, care, văzu că este prea cald şi îşi dezbrăcă curând mantia.
Povestea parafrazată într-o pagină Wikipedia (traducere din limba engleză)
Fabula se referă la competiția dintre Vânt și Soare, pentru a se stabili care din cei doi este mai puternic. Confruntarea constă în a-l face pe un călător să își scoată mantia.
Dar, cu cât Vântul bătea mai tare, cu atât călătorul își strângea mai mult mantia pe lângă sine, pentru a-i ține cald.
Însă când soarele străluci cu putere, călătorul, cuprins de caldură, îşi dezbrăcă degrabă mantia sa.”
https://en.wikipedia.org/wiki/The_North_Wind_and_the_Sun
Citarea (sau citatul) înseamnă preluarea unor cuvinte, expresii, fraze sau chiar fragmente de text, așa cum ele apar în lucrarea originală. Când se citează dintr-un text, reproducerea trebuie să fie identică, iar textul citat trebuie încadrat de ghilimele.
La rezumarea unui text, exprimarea ideilor autorului cu cuvinte proprii este uneori dificilă. În acest caz se pot folosi citatele. Citarea se poate folosi şi atunci când doriți să subliniaţi un mod de exprimare specific un limbaj particular aflat în text.
Rețineți că:
- – o citare nu poate constitui, ea însăși, o singură frază, în special dacă este vorba de o lucrare științifică, un text non-ficțiune, un articol etc.
- – citarea se face numai cu precizarea în lucrare a sursei fragmentului reprodus.
Regulamentele europene pentru Copyright permit citarea unor fragmente foarte scurte dintr-o carte care se află sub incidența unei legi a dreptului de autor.
Mai jos se găsește un exemplu de citare din autori clasici, care scriu despre morala fabulei lui Esop, „Vântul și Soarele”.
Fabula „Vântul și Soarele” de Esop
Vântul şi Soarele se certau pe motiv că fiecare este mai puternic decât celălalt.
Zărind un călător pe un drum, Soarele îi spuse Vântului: «Cred că am găsit un mijloc prin care să vedem care dintre noi are dreptate. Primul care izbuteşte să-i scoată mantia călătorului va fi considerat cel mai puternic. Începe tu!» Soarele se dădu în spatele unui nor, iar Vântul începu să sufle cât putu de tare asupra călătorului. Însă, cu cât Vântul suflă mai tare către om, cu atât mai strâns îşi ţinu acesta mantia în jurul trupului. În cele din urmă, cuprins de disperare, vântul renunţă. Apoi, Soarele ieşi dintre nori şi-şi trimise din plin razele peste călător, care, văzu că este prea cald şi îşi dezbrăcă curând mantia.
Morala fabulei
În timp ce autorii moderni consideră că morala fabulei ar fi: „Bunătatea are mai mult efect decât severitatea„, autorul antic Avianus are o concluzie mai interesantă: „Cel care începe cu ameninţări arareori învinge”.
Autorul francez La Fontaine, în poemul său care repovestește aceeași fabulă, ajunge la concluzia că: „Prin blândețe se obţine mai mult decât prin violență„, iar scriitorul englez Walter Crane interpretează fabula în sensul că: „Adevărata putere nu trebuie să se laude„.
